ISTORIA HERALDICII
Heraldica [lat. heraldus, fr. héraut
- crainic] este forma vizibilă a unui slogan (motto) şi a unui simbol (sigiliu
oficial).
Heraldica în Preistorie
În preistorie scopul heraldicii era exclusiv MAGIC MISTIC de a invoca spiritele,Puterile Cerului către omul sau luptătorul care purta acel SEMN-TALISMAN. De a -l ocroti şi înnobila cu însușiri speciale sau supra naturale şi de a impune frica şi respectul animalelor sau inamicilor.Acesta a fost scopul inițial de a oferii protecție şi auto-sugestia de protecție,şi de a convinge vizual privitorul sau adversarul ,că purtătorul "Semnului sfânt" de pe hainele şi scutul tău atrage contra lui "Mânia Zeilor, mânia cerului" . Sau că deține acele puteri supra omeneşti . Acesta este şi începutul scrierii LOGOGRAMA (IMAGINEA-CUVÂNT ) sau SACRO-HERALDICA RUPESTRĂ.
Heraldica în Antichitate
În antichitate era o Hiero-glifă (Semn sfânt) şi Logogramă (Literă cuvânt ) . Care aveau rolul de a proteja omul,luptătorul de către zeii lui sau spiritele naturii. Scopul era recunoașterea adversarului de sub armura de metal şi piele (coif,platoșe,zale) sau de a intimida agresorul ostil, sau de a impresiona un grup uman,o națiune străină.
Heraldica în Preistorie
În preistorie scopul heraldicii era exclusiv MAGIC MISTIC de a invoca spiritele,Puterile Cerului către omul sau luptătorul care purta acel SEMN-TALISMAN. De a -l ocroti şi înnobila cu însușiri speciale sau supra naturale şi de a impune frica şi respectul animalelor sau inamicilor.Acesta a fost scopul inițial de a oferii protecție şi auto-sugestia de protecție,şi de a convinge vizual privitorul sau adversarul ,că purtătorul "Semnului sfânt" de pe hainele şi scutul tău atrage contra lui "Mânia Zeilor, mânia cerului" . Sau că deține acele puteri supra omeneşti . Acesta este şi începutul scrierii LOGOGRAMA (IMAGINEA-CUVÂNT ) sau SACRO-HERALDICA RUPESTRĂ.
Heraldica în Antichitate
În antichitate era o Hiero-glifă (Semn sfânt) şi Logogramă (Literă cuvânt ) . Care aveau rolul de a proteja omul,luptătorul de către zeii lui sau spiritele naturii. Scopul era recunoașterea adversarului de sub armura de metal şi piele (coif,platoșe,zale) sau de a intimida agresorul ostil, sau de a impresiona un grup uman,o națiune străină.
Acesta a fost scopul inițial de a oferii protecție şi
auto-sugestia de protecţie,şi de a convinge vizual privitorul sau adversarul ,că purtătorul "Semnului sfânt" de pe hainele şi scutul tău atrage
contra lui "Mânia Zeilor, mânia cerului" .
Heraldica arată intenția unei persoane, instituţii, localităţi, provincii sau
unui stat de a
revendica vizual respectul,admirația originii ,măreția,intimidarea
vizuală sau teama mistică,descurajarea pașnică ,sau admirația
originii sau a istoriei şi civilizației acelui care o afișează : dorind ca la
simpla vedere să obțină admirația ,descurajarea (intimidarea)
,respectul sau teama mistică ce privesc istoria sau
originea afișată vizual pe heraldică ,blazon,stemă sau sigiliu (pecete)..
Cu timpul s-a dezvoltat o adevărată artă şi știință
( știința
specială a istoriei )a Heraldicii.
Şi odată cu Heraldica au apărut falsificatorii,impostorii . Simbolul Inițial a
devenit sigiliu UNIC sau BINAR (CER şi NOBIL ARISTOCRAT) . Dumnezeu şi regele
devin una cu sensul de INVINCIBIL "SFÂNT şi OFICIAL" În jurul
sigiliului popular PECETEA sa creat BLAZONUL dela cuvântul
egiptean BLASEN ,lat. SCUTUS
știința specială a istoriei care are
drept scop stabilirea principiilor teoretice, cercetarea, interpretarea și
evoluția stemelor unui
stat, oraș, familie, persoană corporație etc.şi a mesajului vizual transmis
în exterior societăţii umane.
Utilizarea heraldicii, ca manifestare simbolică, este
atestată încă din preistorie, evoluând odată cu societatea și ajungând în Evul Mediu la
dezvoltarea sa maximă.
Heraldica are două componente principale: artă heraldică și știință heraldică.
Arta heraldică este partea heraldicii care
se ocupă cu punerea în practică, cu realizarea, stemelor,
conform științei heraldice.
Evident apare mult mai devreme decât
știința propriu-zisă. În Evul mediu apare în sec. al XI-lea în
Germania, la concursurile ce s-au desfășurat la Göttingen în anul 934, unde se
pare că s-au purtat, de către cavaleri, bucăți de stofă potrivite în maniera
ulterioară de alcătuire a stemelor. Perioada cruciadelor si
perioada de înflorire a turnirelor (sec. al XIII-lea - sec. al XV-lea)
sunt apogeul dezvoltării acestei arte. Declinul se produce începând cu sec. XVI
când aristocrația începe să piardă teren în favoarea monarhilor, statul centralizat
să ia loc divizării feudale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu